28.03.2011

Hmmm...H&M?

Nu, nu e o postare despre viata de apoi a celor care merg in Rai. Este fix ceea ce vede un barbat dinspre partea cu trotuarul a vitrinelor magazinului frate cu sora Ikea. Suedez, adicatelea: Hennes&Mauritz.

Prima oara, am dat nas in nas cu brand-ul prin 2006, la Viena. Rezumatul intalnirii cultural-fashionistice de pe Kartnerstrasse: Stephansdom - 45 min. H&M - 3 ore. Au batut suedezii ca la fasole, deci! Achizitii: nevasta-mea, sacose-sacosele. Eu - un fular de 9 euro. Boooooooon. Pe-atunci nu stiam cu ce se mananca. Da' gluma s-a ingrosat cand am inceput sa mai scoatem capetele prin Europa si sa plecam urechile inspre fan-club hainitze H&M format din... stai sa ma gandesc... cam toate colegele si fetele pe care le stiu?!?

Ultimul face-to-face a avut loc la Barcelona, acum un an si jumatate, unde sotioara mea a dat lovitura: 5 posete la 30 de euro. Toate, sa ne intelegem! Un alt lucru pe care l-am remarcat: daca la Viena, era buluc, in Spania nu se inghesuia nimeni. De ce, oare? Pai...pen' ca e normal sa fii civilizat, gen? :)

Usor, usor, am intuit, de capu' meu directia pe care o vor lua lucrurile. Mai precis, puteam baga mana in foc ca domnii suedeji vor deschide magaoaie si-n Romania, intr-un an, doi, maximum. Adica in tara in care Zara, Bershka si tovarasele de grup Inditex sunt considerate, taman de mass-marketu' care pompeaza bani in conturile proprietarilor...lux, frate.

E ca si cum ne-am intoarce pe la sfarsitul anilor '90, cand Kenvelo inflorea. Mai intai, timid, pe-un colt, la Universitate. Apoi, cu o asemenea forta, incat ajunsesera tricourile negre si blugii uniforma de zi cu zi. Da' era de fita. Asa cum e, acum, cu Zara. Care Zara, tot la Barcelona, in paranteza fie spus, dadea toata marfa la reduceri jignitoare. Preturile, la barbati, cel putin, erau cuprinse intre 4 si 12 euro. La noi, n-ai sa vezi pomeni de genul. Pe principiu ca romanul scoate, oricum, 219 lei de pe card pentru un sacou, o camasa, o orice. Zara sa fie. Probabil ca de-asta exista, pe moment, vreo 40 de magazine in toata tara.

Nu e deci, de mirare, ca, plecand de la considerente strict legate de obiceiuri de consum autohtone, strategia de lansare a H&M in Romania a inclus un bonus balcanic. Voucher de 80 de lei pentru primii nushcati clienti. Rezultatul, descris foarte pitoresc aici. In cuvinte, buluceala ca la ajutoare la inaugurarea primelor magazine.

Sunt, asadar, mari sanse ca suedezii sa vanda pana le sar capacele, in Romanica. Probabil ca vor fi capabili sa ofere niste reduceri ca la carte, nu stiu. Probabil ca-i vor determina si pe cei de la Inditex nu neaparat sa lase din preturi, ci sa se reprofileze. Sa umble la marketing, la comunicare, etc. Un lucru, clar, nu mi-as dori: sa se imbrace chiar toata lumea la fel. Uniforma H&M. Se poate?





Self-advertisingu' la romani


"Hei tu, mi-am luat colac. Sa vezi acuma cuuuum deeee-vi-neeee marea un fleac! " urla, acum vreo 15 ani, in boxele de pe plaja din Mamaia, vocea lui Ioan Gyuri Pascu. Ce nu stiam eu pe atunci e ca omu' puncta foarte misto o trasatura de baza a romanului: self-advertisingu'.

La noi nu e ok daca-ti cumperi ceva si nu afla vecinul cu X5 (al dreacu', de unde a avut bani sa si-l ia?!?), administratorul, proprietarul de caine de la parter, vanzatoarele de la hipermarket, idiotu' de la chiosc, Banel Nicolita, Mircea Cartarescu, Anca Boagiu si-n general tot poporul. Ai masina noua? Pai, stai asa, ca trebuie sa dai cu voce tare, in stil Audi A SEIS: Lumeeeeeeeee, io sunt miezu'!

Ti-ai luat LED pentru acasa? Nici macar nu functioneaza daca nu afla cei de la serviciu. Ce? Conversi noi? E-heee, daca nu le lustruiesti marginile de fata cu toti colegii e ca si cum ai purta niste Pescarusul, Pionierul sau mai stiu eu ce altceva demn de dispret public.

Tot la haine, mai e tare aia cu frecatu' peste semn. "Mama, ce ma mananca picioru'", se plangea un coleg de-al meu printr-a opta. Venise taranul la scoala cu o pereche de pantaloni Nike. Bine, am tot vazut, de atunci, Jean-Luc Picarzi de-astia de se tot frecau pe tzatza de parca voiau sa se teleporteze. Da' nu. Ei aveau haine de firma. Aaa, iar maximum e cand pleci slash vii din concediu. "Uite, coaie, unde am fost!" si bang! click la Picasa (in caz ca nu e deja pe feisbuc tot albumu'). "Ol inclusiv, am mancat de-am spart!" este, invariabil, urmatoarea precizare.

Odata cu fotografia de mai sus, maestrul Gigi se incadreaza, la randul 'mnealui, in categoria asta retarda de populatie. E "artist", ca multi altii care au concerte, da' n-au mai scos o melodie din secolul 20. Si fix dupa aceeasi gandire s-a tras la cadru si cu aipedu'. Cam ce valoare va avea poza asta, in timp? Pai cam pe-acolo pe unde s-ar situa una cu un sapun, prin anii '60. Da' ramane in istorie ca Jijica s-a "spalat" printre primii de la noi? Ramane, ce mama ma-sii!




23.03.2011

Tu stii cum se machiaza copilul tau?

Am vazut, in week-end, la TV, o reluare a premiilor Radio Romania Actualitati. De fapt, am vazut e foarte mult spus... Butonam si am ramas interzis, vreo doua minute, cand am ridicat nasu' si privirea inspre laureata la categoria Junior.

O fetita incredibil de talentata, Maria Craciun, cu o voce absolut dementiala. Si, totusi...prezenta ei scenica m-a pus pe ganduri. Mica (sa aiba 10-11 ani?) era machiata, rujata, si gesticula absolut dizgratios, in timpul melodiei, cu gandul la Mariah Carey sau Celine Dion, pesemne,

Bravo pentru talent sau Bu-hu-hu pentru aparitie? Pai bu-hu-hu, zic. Pentru ca, din ce imi dau seama, e un copil chinuit. Nu e normal ca tot ce ai tu mai frumos sa fie umbrit, cu sprijinul - parintilor, bag mana in foc - de tot felul de artificii, precum maglavaisurile de pe fata. Sau precum rochita in care copila - sa ne intelegem, fa-bu-loa-sa! - abia respira. Nu sunt inchis la minte, dar o mogaldeata de clasa a patra cu machiaj si aere de diva se "strica" la capsor in urmatorii 4-5 ani, cel mult. Si, zau, ar fi pacat de ea, dragi parinti.

Mai vreti argumente? Pai, voila ce se intampla in UK, unde o handicapata de mama isi botoxeaza si epileaza kindera de 8 ani.






22.03.2011

"Crima" de pe Aleea Tandarei

Aceasta postare ii este dedicata fostei - din pacate - mele colege, Dani. Maldita, that is. Cea care a plecat spre o lume nu neaparat mai buna, ci mai ...pe principii elvetiene. Macar in teorie :) .
Daca pe ea au confundat-o oamenii cu o scolarita, pe mine... Da'hai sa va povestesc.

8.45. Vine bona lui David si-mi zice ca se intampla ceva pe scara, au venit doua masini de politie jos.
9.10 Ies pe usa. Dau nas in nas cu un individ aparent ok. Imi zice, pe un ton intre politicos si impacientat: "Va rog frumos, luati liftul, nu veniti pe aici." Trag cu ochiul inspre mai jos, printre balustrade si vad doi politisti. Primul lucru la care m-am gandit: crima la mine pe scara, frate! Apoi, am luat in calcul si varianta sinuciderii, ca orice fan CSI care se respecta. Ma duc spre lift gandindu-ma ca n-am chef sa vad un cadavru cu doar o cafea bauta.

9.11 Buuun. Pe palier sunt doua ascensoare. Cel indepartat era blocat. Cel apropiat, la fel. Ma intorc si zic: "dom'le, io cobor pe scari." "Nu, dom'le, ia liftul, ca merge!" Mai apas o data. Se aude ceva. Ma mai uit o data spre cele trei personaje. Si aud, dinspre cetateanul aparent ok: "Da' de ce ma urmariti, domnu' politist? Va faceti ca mergeti cu liftul si ma urmariti?"

Evident, am reactionat instinctual. "Eu? Eu nu sunt politist!" Faza la care cei doi purtatori de uniforma mi-au facut semne disperate. "Nuuuuuuuuuuuuuuu! Nuuuuuuuuuuuuuuu", ca si cum rostisem o aberatie. Concluzia a tras-o tot domnul: "Pai sigur ca nu sunteti. Sunteti ceva mai mare. Cu grad mai mare!"

Sa ma fi tradat geaca de piele? Sa fie vorba de poetica imbinare a frezei ca la armata, cu 1 in parti si a kilogramelor cu...mult in plus? Cel de sus stie. Cel de la etajul 3 adica... Cert e ca, la parter, am mai privit o data spre scena "crimei." Iar cei doi politisti mi-au facut un semn universal recunoscut: "E nebun, dom'le..."

Later edit: am pus ghilimele la crima. Ca sunt, deja, doi oameni care m-au intrebat despre ea. :)


Stokkeres, vere? Uite la cafea, in mall

Nu mergem foarte des la Mall Baneasa. E fix la mama naibii fata de unde stam noi (iesirea spre Autostrada Soarelui). In plus, ochii ne sunt abuzati, mai mereu, de personaje fandosite.
Care personaje par sa nu fi inteles cum sta treaba cu mersul la cumparaturi. Cumparaturi, fratilor, ca de-aia bantuim, disperati magazinele! (noi, de exemplu, am avut treaba la Ikea: aparatoare pentru pat, tacamuri si protectie priza in camera la Midgekin'; asa am traversat parcarea si am intrat.)

Cum, altfel, sa explic faptul ca la nenorocirea aia de Starbucks nu erau locuri libere sambata, dupa pranz? Si asta in conditiile in care, iertata-mi fie zgarcenia aparenta, doua ciocolate, o apa si o prajitura bat spre 40 de lei. Si, fir-ar ea de ciocolata, apa cu aroma de cacao zici ca e!

Apoi am constatat - eu, cu nedumerire, nevasta-mea cu un fel de ti-am zis eu! - ca toata lumea care pozeaza in "buna" impinge la carucioare Stokke. Sa ne intelegem: v-am linkuit catre un amazon, da' la noi se da cu 4.500 lei bucata. 4.500 de lei pentru un carut?!? Fita, fita, da' sa si merite. Altfel, ajungem precum doamna care statea la coada, la cafea, in acelasi Starbucks si care impingea dihania Stokkereasca cu ditamai kinderu' la vreo doi ani in ea. Bietul copil abia astepta sa se dea jos...Da' nu, mami l-a mai tinut un pic. Sa vaza si meltenii podoaba-i.