Ceea ce, iarasi, n-ar fi dramatic, daca n-as da nas in nas, pe colt de etaj patru, cu chilotii capeteniei de trib. Caci in apartament, e clar, zace o ginta, o...orice alta forma de organizare primitiva, caci familie normala, de oameni umani :), n-o pot numi. Tot ei isi lasa incaltarile pe presul de langa prag si tin usa deschisa atunci cand gatesc. Obicei intalnit si la conationali.
Da' stiti ce e misto? Habar n-au ca gesturile lor deranjeaza! In ajun de nunta, acu' doi ani, o mananca pe biata soacra-mea sa-i roage ca macar cand imi iau nevasta de-acasa sa nu gaseasca rufe pe scara. Ca nu e frumos. Plus de asta, miroase foarte tare a detergent si balsam, a argumentat ea. Stiti ce a zis sotia capeteniei? Da' ce doamna, ca noi spalam cu Coccolino!
Bob zabava, caci tigani am avut si pe scara parintilor si pe cea a bunicilor. Si...eram ca fratii.
De la primii tin minte o iepuroaica uriasa, pe care o chema Cristina. Si faptul ca ne jucam, mai mereu, de-a viata la cort. Dha-haaaaaa, de ce nu ma mira?!?
Cu vecinii bunicii, alta e socoteala: exista acolo, in familia lui Ekrem, de la etajul 3, o tiganca frumoasa rau de tot. Sora mijlocie. Nu-i mai stiu numele, din pacate. Era curata, aranjata si super de treaba, stateam cu serile la povesti, ma ajuta cu temele la...turca. (da, da, ma descurc in limba turca!) si era tare mandra de originile ei "Noi suntem din India, nu din Turcia!" . A fost, la un moment dat, rapita, pe la vreo 16 ani de niste feciori cu hormoni in dezvoltare.
Deci...iacata, ca exista si tigani normali. Cum, zic si sper, exista si romani pe aceleasi coordonate. Caci de nesimtiti are parte neamul lui Decebal, Traian si Tamango la greu!
