Kit-ul pentru linistea babelor: lumanari, chibrituri si o iconita

Nu mai stiu exact cum era promotia la lumanari din Real, de-acum doua saptamani. Parca 3 lei costau 4 bucati de-alea cu suport rosu, de care folosim la Inviere. (Chiar, de ce rosu? Sange, oua, gen? Sau pura coincidenta) Nici nu conteaza. Cert e ca am vazut o groaza de cetateni dand navala la cosul dibace scos la inaintare pe culoarul de intrare in hipermarket.

Si-atunci...nu i-am condamnat pe toti la moarte, ca-n film. M-am gandit ca i-as condamna la viata. Sa traiasca si sa ma imbogateasca. E foarte simplu: ma gandesc tot mai serios sa patentez un kit pentru deces, numai bun pentru ipohondrii care bifeaza zilele pe care (cred ei) le mai au pana la Marele Pas catre Dincolo.

O punguta mica, sigilata, care sa contina vreo trei feluri de lumanari, niscaiva tamaie, o cruciulita, iconita, ceva, o batista si niste chibrituri. O punguta usor de manuit si strecurat in posetele babutelor, care s-ar duce, astfel, cu inima impacata. Sa zicem ca as da-o cu 2 lei bucata. 2 lei pentru garantia unei treceri luminate pe Partea Cealalata a Drumului. E, ce ziceti? Pe pariu ca-mi iau barca in urmatorii 3-5 ani?

Pai la cat de bine e organizata inmormantarea, ca business, tont sa fiu sa nu fac asta. Cu ultimul prilej, de exemplu, am constatat ca baietii de la funebre au un fel de don't wish that-list-uri si te intreaba, cu speranta: da' de-aia aveti? Da' femeie care sa tamaieze? A, si cu imbalsamatul ati rezolvat? Pacat, la banii astia va dadeam capac frigorific! Deci, oameni buni, haideti sa nu ne mai gandim la moarte ca la o cetateanca nesuferita, cu respiratie proasta (fumatul excesiv dauneaza bla-bla), pilata la subrat cu BIC-ul. Io zic ca e un partener de afaceri foarte cinstit.

PS: Inca mai sper ca adevarata credinta e cea pe care o tii pentru tine. Asa ca, Doamne, de Tu consideri ca Ti-am gresit, lasa de la Tine si de data asta...

Cu popi, manele si soferi de RATB

Cu popi...

Prima marturisire pe care trebuie s-o fac e ca, spre bucuria mea sufleteasca si deranjul meu auditiv, n-am ratat nicio slujba de la biserica din colt, in ultimele trei zile. Astazi e a patra. Au baietii niste boxe ultra. Si cu geamul inchis si cu volumul televizorului din birou dat la trei sferturi, tot imi scapa, involuntar, cate-un "Ali-lu-i-ia!" printre buze. Doamne, iarta-ma, caci stii ca nu sunt pacatos. Da' una e credinta si alta e manifestarea ei!

... manele

Apoi, as dori sa le iau apararea soferilor de taxi care asculta manele. Aceste oi negre ale urbanului cotidian au fost crucificate, in Cluj, de mai-marii locului, care interzic propasirea genului muzical via casetofoanele din Loganurile galbene. Pentru ca tot e Saptamana Mare, am o singura intrebare pentru ei. De fapt, mint, am o provocare. Sa ridice mana (piatra) burtosul cu cravata care n-a ascultat Guta sau Adrian la viata lui! Am zis!

Sigur, una e cand tu vii distrus dupa o zi de" lopatat" (oare o exista cuvantul asta?!?) in stil corporate la birou si el, miezul soselelor, se joaca la butoane de-al dracului. Si alta e cand, plin de bun simt, ca un pusti de 21 de ani pe care l-am cunoscut - taximetrist de foame, care isi intretinea parintii din salariu - te intreaba daca te deranjeaza.

...si soferi RATB

Apropo de deranj. Mai oameni buni, angajati ai RATB... Eu stiu ca tara noastra e de cacat in general, iar salariile voastre sunt din ciclul "pureci cu paduchi". Micro-microscopice. Da' cum va plangeti voi ca primiti 2.200 lei pe luna la o medie de 6 ore de lucru pe zi? Voi, cu gurita voastra ati spus treaba asta, nu eu...

V-ati gandit, de exemplu, la un student care trage tare si la facultate si la job, indura gunoaie de pe la sefi si profesori, traieste pe Cola si vitamine, isi fute tineretea si nervii si face asta pe 1.200-1.500 de lei? Care student, iertata-mi fie aroganta pe care ati invoca-o daca m-ati auzi, incearca sa-si ia o diploma ca sa-si netezeasca drumul in viata? Pai va zic eu ca nu. Va doare fix acolo unde-i doare pe sefii vostri, care nu va lasa timp nici sa faceti pipi. Din punctul meu de vedere, inotati in aceeasi galeata cu laturi.

PS: Aseara ma gandeam foarte serios ca, dupa ce scap de tija din picior, sa invat sa merg pe bicicleta. Nu, nu stiu, v-am mai zis de ce. Da' invat, chit ca o fac cot la cot cu BB si ma lipsesc si de masina si de metrou si de RATB. Si poate, Doamne ajuta, si de orasul asta.