Bine, maaaaaaaaaaaaa! Asa as fi scris, poate, daca nu m-as fi dus sambata, pe la pranz, la Real. Sa iau una, alta. Dincolo de frenezia ce-l cuprinde pe roman in prag de sarbatori (si, futu-i, nu-i decat sfarsitul lui noiembrie!!!) si de reducerile (da, da, deja sunt) surprinzatoare la globulete, brazilor si restul pieselor componente ale harnasamentului noelian, m-a miscat foarte tare o reminescenta din era pionieratului. Ala veritabil, cu cravata si bereta. Za COADA, frate! Acum, in varianta color si 3D. (asta, inspirat de un comentariu facut de un pusti american, fermecat de Avatar: I wish real life was in 3D too.)
Asadar, notati, va rog: coada la degustat mocaciuni, la carne, la mezeluri, la cantar la legume si la fructe, la casele de marcat. Era atat de multa lume in hipermarket, incat, bietele doamne cu boneta care impart, cu eleganta, carnati si salam, au apelat la bonuri de ordine. Am capatat, asadar, numarul 629...
La "porcarii", in schimb, o juna afectata merg-la-facultate-si-arat-naspa-cu-crengi-dar-cred-ca-sunt-bomba-sexy gen profita de prezenta unui tiitor in attach si se pune sa ma apostrofeze. Al ei nu zicea nimic. Asadar, ce facusem atat de dramatic? Pai ma dusesem putin mai in fata, la apelul unei doamne infipte langa cantar. "Veniti si aici!" Dha-haaaa!
Nu s-a lasat cu pumni, palme, flegme sau injuraturi, pentru ca i-am raspuns frumos iar apoi am apasat butonul IGNORE. Langa noi, o cucoana infierbantata, s-a apucat sa-l balacareasca pe un Emil Constantinescu mai rubensian, asa. Omul, la fel, a driblat-o elegant, urandu-i traditionalul La revedere!
La legume si fructe, la fel. Omor pe doua cantare electronice. Cate un smecher profita si venea, prin invaluire, ca o aripa veritabila din fotbal, cu trei cepe in punga. Un fel de Dorinel sau Tibor Selymes, daca vreti, cu precizarea ca tot el si marca, nu pasa decisiv, precum faceau cei doi in anii '90. Iar, certuri si scandal.
La casele de marcat...Apogeul. Ai nostri intrau prin dreapta, terminau shopping-ul prin stanga si se postau ca hoardele lui Gingis Han la primele 8-9 doamne cu uniforma. Evident, nimeni nu se mai deranja sa mearga inca 30 de metri. Chit ca e liber... LA RESTUL DE 30 DE CASE!!!
Concluzia? N-am cazut, inca, in comunism. Dar mi-e teama - la fel ca protagonistii din Inception (tradus, ca naiba si ca de obicei mizerabil, "Inceputul", la noi) - ca nu cumva sa traim un vis. Sau un vis in vis. Oricum, e de cosmar...
1 vociferari:
Salut!
As fi interesat sa cumpar 2 articole pe blogul/siteul tau. Articolele vor arata ca primele doua de pe www.blogreflex.ro (cele legate de Pariuri-x). Articolele vor fi facute de mine si vor contine patru linkuri (trei intr-un articol, unul in al doilea articol). Daca esti interesat/a astept un mail la adresa laur_rapidistul@yahoo.com cu adresa blogului si un pret pentru care esti de acord sa le postezi.
O zi buna!
Trimiteţi un comentariu