Un X5 de la parintii machedoni, ca sa renunte la iubita romanca

ANTE SCRIPTUM: Ca sa nu parcurgeti toata fata de perna de jos si sa ma-njurati in gand, va spun ca, prin acest post, va recomand sa cititi comentariul unei domnisoare ajunse la mine pe blog. Fata e suparata ca iubitul machedon e mituit de parinti, cu un X5, ca s-o lase. Iar acum, ca v-am dat stirea, iata si introducerea pe care o gandisem...

Imi zic, de multe ori, sa nu mai scriu. Ca...si-asa scriu destul pe la munca, iar diferenta intre genurile abordate acolo si mazgaleala de pe blog e destul de mare. Plus ca sunt cativa apropiati care ingroapa genul dezvoltat de blogosfera lui ecostin prin talentul lor si-mi dau rusinica. (Nu, dragilor, nu v-am dat link-uri, caci va stiti voi; lu' cocioaba, in schimb nu ma lasa constiinta sa nu-i dau :): daca ajung studiu de caz la vreo conferinta de-a lui?!?)

Dar nu pot sa tin doar pentru mine un comentariu venit astazi, la un post de-al meu de prin septembrie, anul trecut, "Do's and don't's cu machedoni". Constatam, pe-atunci, cu ochiu' si penita modesta a simplului privitor anumite treburi. Nici prin gand nu-mi trecea ca cele scrise vor da nastere unor adevarate dezbateri. Ca machedonii sunt buni, ba nu, sunt rai, ba nu, romanii sunt de rahat, etc...Astazi, insa, a ajuns la mine povestea de mai jos. Care, dupa parerea mea, nu face decat sa ilustreze incapatanarea unora, lipiti de trecut cu cel mai nesimtit prenadez posibil. Repet, e doar parerea mea!

"Am citit toate commenturile si pot spune ca toti avem o problema.Problema mea e ca cu toate ca sunt romanca iubesc si sunt iubita de un aroman.Culmea e ca si mama lui m-a placut primii doi ani dar acum situatiile sunt grave si nu din cauza ca am gresit eu sau el cu ceva, ci doar din cauza ca a durat mult prea mult aceasta relatie si trebuie neaparat sa-i puna capat. S-a ajuns in ziua de azi ca parintii sa-si mituiasca copiii cu X5-uri ca sa-si paraseasca iubitele.Si oare acum mai poti privi cu ochi buni aceasta natie care prima oara te primeste cu bratele deschise si atunci cand nu mai au nevoie de tine incearca sa te elimine cat mai repede si prin orice mijloace...Am apreciat devotamentul lor pentru traditie si familie dar oare nefericirea copilului lor este mai putin importanta?Ajung la concluzia ca sunt doar oameni mult prea orgoliosi si egoisti.Asa ca dragi aromani nu va uram pentru ca sunteti aromani ci doar pentru ca nu va stiti locul. Un barbat aroman nu ar trebui el sa permita o relatie de ani de zile daca stie ca nu o poate avea pe aceea de sotie. Asa ca nu mai va amestecati cu noi si lasati-ne pe noi romanii in pace sa ne facem fiecare rostul nostru.Sunteti oameni ok atat timp cat nu sunt implicate sentimente. "

Farul meu. De Silviu Calangiu. Ionut, pentru cei de acasa

Mi-e ciuda si-mi vine sa plang: moare Farul!!! Moare echipa asta frumoasa care mi-a inseninat ani buni din copilarie. Si, odata cu ea, se duce o bucatica din mine. Una mare, in esenta, dar de-o schioapa, in realitate, cu fular de imprumut primit de la unchiul Fani. Cu care, de altfel, urlam, din toti rarunchii pentru Babicu', Butoiu, Dinu sau, pe vremuri si mai si, pentru alde Camui, Petcu, motoreta Visan, Tataran, Marian Popa (Doamne, cum mi s-a facut pielea gainii cand l-am vazut convocat la nationala!) sau Petrica Grigoras-cel mai tare din oras!

Ieri, fanii au iesit in strada, cu funia la grumaz. Ai nostri rechini de canal comunal sunt lefteri si la un pas de desfiintare. Azi, aflu ca Bosanceanu a vandut clubul. Nu-mi miroase a bine. Nu vad cu ochii inteleptului debarasarea asta. Mai ales acum, cand amarastenii au picat in "B" si n-au habar ce-i asteapta. De fapt, nici macar nu stiu daca vor reusi, financiar, sa spere la ziua de maine...

Nu stiu ce e de facut. Nu stiu cine si cu ce bani ar putea sa ajute. Poate vanzarea pustiului Alibec, despre care vorbeste o tara intreaga, sa ne aduca la suprafata. Cert e ca pana nu se potolesc mareele de vesti proaste, imi sta, ca un ghimpe in inima, gandul ca o parte din mine ar putea fi acoperita cu tarana si calcata in picioare sau scuipata.

Chiar nu as vrea ca orasul asta, in care Mazare-do-Brasil-cu-al-sau-Nicusor arunca bani pe toate rahaturile sa ramana fara sange din sangele sau. Caci Farul e mai mult decat hartia igienica a unor afaceristi (da, da, nu oameni de afaceri, ca asta ar presupune ca sunteti fiinte!) care au tot incalzit colacul in speranta ca vor da de profit. Farul e mai mult decat un club care nu are bani sa-si imprime fulare si care ii tranteste sponsorului in nas "Da' faceti-le voi, daca tot cer fanii!" sau ai carui jucatori vin si dau de la ei din buzunar, pentru un sort si un tricou de antrenament.

Farul e echipa noastra. A celor care au inghetat, de-atatea ori pe stadionul de pe Primaverii, a celor care au plans la ultima excursie in "B", venita ca un last-minute dramatic, a celor care au aplaudat cand Carabas a saltat mingea peste Lacatus, la un 3-o cu Steaua de neuitat sau a celor care stiau, dinainte, ca Banica Oprea in careu inseamna 11 metri pentru ai nostri.

Domnilor, va rog din suflet: lasati orgoliile deoparte si puneti mana si salvati echipa asta!!! Daca nu din mandria de a pune o eticheta lucioasa pe caietul cu performante al orasului, macar de dragul copiilor. Ai mei si ai dumneavoastra.

Silviu Calangiu. Ionut, pentru cei de acasa. Suporter FC FARUL.

Stuff

Pe repede-inainte. Asa, in ultima zi de lucru, cu un picior la Barcelona si celalalt...cu tija-n el, in continuare:

1. Am constatat ca am acasa "Thriller"-ul lui MJ din 1983, pe vinil! Tata, tu l-ai luat? Si daca da, de unde?
2. Tot acasa, intre discuri, am gasit niste cover-uri in romana la diverse hit-uri rock'n roll. Partea tare: titlul este tradus si pentru melteni. "Rock in jurul ceasului" va zice ceva?
3. Printre revelatiile saptamanii se numara magazinul "ALGORE", din spatele Intermacedonia (Piata Iancului, Bucuresti) si berea nord-coreeana Taedonggang. Mai jos, reclama difuzata (wow!) la televiziunea comunistilor. Sloganul: "Taedonggang, Mandria Phenianului!".

Deci...Adios! (Unfortunately) I'll be back!!!