Dialoguri

1. Eu-frizerita. Incepe ea:
- Cum va tund?
- Scurt in parti, mai mare sus.
- Cu cat va iau?
- Cu 2.

7 minute mai tarziu:

- Auziti, parca m-ati lasat cam mare in parti. Cu cat m-ati luat?
- Pai cu 2.
- Pai da' 2 asta...nu era mai scurt?
- Aaaaa! Pai de ce n-ati zis asa?!? Mai am un alt 2, care e mai scurt...

2. Alt client (cocalaro-manelistic gen)-alta frizerita. Incepe ea:
- Cum va iau?
- Deci ma iei asa (arata in parti) scurt si asa (arata creasta) lung.
- Deci...cu cat va iau?
- Deci...da.
- Deci...va iau cu 1 sau cu 2 in parti?
- Deci ma iei asa (arata in parti) scurt si asa (arata creasta) lung....
- Da, dar va iau cu 1 sau cu 2?
- Da.
- Deci?
- Deci 1!
- Hai ca va iau cu 2 si mai vedem...

3. Eu-secretara. Incep eu:
- Auzi, am rugat si eu pe cineva sa-mi lase aici, in spatele monitorului, o sacosa galbena pe care-am uitat-o aseara.
- Ce fel de sacosa?
- Pai...cum ce fel de sacosa? Galbena!!!
- Da, dar ce fel de sacosa?
- Cum, ma, ce fel de sacosa? Una care are doua fuste in ea, ca trebuie sa le duc cuiva sa le probeze.
- Pai de-aia te-ntreb. Ca mai sunt sacose galbene aici. Cu PNL, de exemplu...
- Pai da, ma, si nu puteai sa ma intrebi ce are in ea? Ma intrebi ce fel de sacosa...galbena?

Cu sau fara curea lata, ce barbati eram odata!

Vanam, jupuiam pielea de pe animale, castram mieii cu dintii. Faceam focul din nimic, trageam partzuri fara a le acorda drept la replica interlocutorilor, plecam de acasa fara ca femeile sa ne intrebe ceva. E-he!

Asta, de mult. Acum...lasam de la noi.Una-doua, avem acel ultim cuvant magic "Bine, iubito, facem ca tine". Cam cum am procedat si eu aseara, cand jumatatea falica a grupul organizat (trei baieti, trei fete) a dorit bilete la "The day the Earth stood still".

Noi: "Hai ma, ca e misto, cu efecte speciale, e si Keanu... Hai!". Ele: "Ntzzzzz! Vrem ceva de sezon!". N-am avut cu cine negocia. Jumatatea gingasa a congregatiei a decis rapid: vedem "Four Christmases"! Da, da, ati ghicit: o comedie romantica. Probabil, a contat foarte mult afisul: singurul cu o femeie pe el. In afara de o reclama la Jolidon sau Triumph, nu mai stiu exact.

Desigur, la masa, dupa achizitionarea biletelor, au inceput asa-zisele regretele. Dadeau, fiecare, vina pe cealalta. "Adica eu as fi mers si la ala, dar n-ai vazut ca si ea a zis sa mergem la asta!". Ah, ce stil au!

Misto a fost ca inainte de a intra m-am intalnit cu un coleg. "Zi-mi te rog ca macar tu mergi la un film bun", i-am spus. "Da, da unde...Merg la unu' cu patru Craciunuri!" Ma, si ce chestie, sala era plina. Cupluri-cupluri. Femeile au invins si de data asta, asadar!

PS: M-am convins de asta si azi-dimineata, cand povesteam intamplarea la munca. Un alt coleg ma intreaba la ce film am fost. Nu cumva unul cu patru Craciunuri?!?

Cado'!

Sunt revoltat! M-am zburlit atat de tare, ca mi-a sarit si cantitatea infima de gel cu care am incercat sa-mi asez parul azi. Bine zis "incercat"... Sunt atat de confuz in drumul meu prin viata, incat simt ca am uitat ceva acasa, desi, in ordine, am la mine: mobil, portmoneu, chei casa. Am incuiat bine, sunt sigur. Apa era inchisa, gazele la fel, iar masina e la sotia mea.

Si-atunci? Pai uite...nu o sa inteleg niciodata cum e cu cadoul pe care-l fac umilii angajati sefului, de Craciun. Asta este...Nu inteleg si pace! Nu imi dau seama de ce 20 si ceva de oameni trebuie sa puna cate 100 de lei pentru ca cineva - care oricum are de toate - sa mimeze un suras de satisfactie cand se vede cu punga in brate.

Deci...de ce e nevoie de 2000 si ceva de lei pentru un cadou? Ce-i iei? E exact suma aia devenita accesibila omului de rand, care o transforma, instantaneu, in urmatoarele: LCD, laptop, mobil si alte bunuri de consum.

Bijuterii de 2000 si ceva de lei? Ceva semipretios. Un ceas de 2000 si ceva de lei? Nimic special, un varf de gama din penultimul model al producatorilor elvetieni obisnuiti. Departe gandul de "scule" precum Vacheron Constantin, Breitling, Patek Phillipe si care-or mai fi ei mesterii-mesterilor in breasla..

Deci? Nu suna a waste of time and money? Nu mai bine ii faci femeii - caci despre o doamna con ducator vorbesc - un cos de Craciun, de la orice firma cu putin gust, gen Sarra Blu, Bambu, Bo Design? Nu mai bine - daca tot stii ca are vila in Pipera - ii iei niste instalatii luminoase, niste treburi de pus prin gradina?

Pe bune....Iesi mult mai ieftin, si inlaturi impresia aia de pupator de conduri pe care, mai mult ca sigur, respectiva/respectivul o are despre tine. Pentru ca oamenii care au de toate se bucura la lucruri marunte. La ceva ce le aduce aminte de casa, copilarie, de vremuri de altadata...

Rege sau voievod?

Sa mai zica cineva ca politistii sunt inteligenti! Sa mai zica cineva ca au capacitati nebanuite si iau decizii inspirate! Sa mai sustina vreunul ca MIRA e un minister pe care te poti baza! Pai pe cine te bazezi, ma, cand ei trimit invitatii precum urmatoarea:

VA REMITEM INVITATIA, TRANSMISA DE SERVICIUL COMUNICARE AL M.I.R.A.

I N V I T A Ţ I E
Nr.467 din 17.12.2008

Ministrul Internelor şi Reformei Administrative, domnul Cristian DAVID, va prezenta joi, 18 decembrie a.c., o sinteză a rezultatelor obtinute in timpul domniei sale.

Asadar, avem de-a face, in mod cert cu un cap incoronat. Nu stim daca rege, imparat, cneaz sau voievod. E de apreciat, totusi ca David are bun simt si-si trambiteaza rezultatele. N-am inteles, insa, un lucru: intre ce an si ce an a domnit? A, si trebuie sa mai intreb ceva: cum, Doamne, iarta-ma, sa dai numar de ordine unei invitatii?

O minte (acoperita cu o sapca) stralucita!

Vorbesc despre pustiul asta pe care l-am pozat la metrou. Cam 1,75m, 24 de kilograme (dintre care vreo sase numai urechile, clapauge si fragile), cracanat, dar cu jeansi plini de capse si tinta si, cireasa de pe tortul kitsch-ului, sapca "glam" pe capatzana. M-am gandit la mai multe variante. Ma tot rodea sa-mi explic intr-un fel tinuta individului.

Prima care mi-a venit in minte: cum la metrou sunt fluctuatii de tensiune si se mai ard din neoane, Metrorex-ul a angajat oameni-becuri. El e unul dintre ei.

A doua: are o prietena narcisista. Si, probabil, fata i-a cerut ca atunci cand se uita spre el, sa i se oglindeasca imaginea. Iar saracul s-a conformat.

A treia, si cea mai plauzibila: e prost. Nu manelist, nu cocalar, nu pitziponc. Pur si simplu prost!

PS: Faza si mai tare e ca raspundea, mandru, la apelativul "Tzarane!" Desi, nu stiu cati tzarani cinstiti ar purta o asemenea oglinda cu forme deasupra capului. Ma rog, cap....port basca, mai degraba!

Aroma de scortisoara. Si atat

Stau si trag de vreo zece minute de un ceai "de iarna", cu aroma de scortisoara. Si ma gandesc, asa, ca daca ar fi sa plec undeva, departe, as lua-o cu mine. Aroma asta, adica. As pune deoparte un mar copt, un dovleac de placinta, un orez cu stafide, un vin fiert si o creanga de brad.

Chiar: iti trebuie, oare, mai mult, sa simti ca se apropie sarbatorile? Hai, sa zicem , pentru amatorii de dulciuri ar merge si o turta, in forma de casuta si poate o acadea fabulos de mare, alb-rosie. Dar...atat.

Nu mai vreau nici macar colinde. Au ajuns plate, fara substanta. Deja, e o banalitate sa intri intr-un magazin si sa-l auzi pe Hrusca. Sau, mai rau, sa o asculti pe Mariah Carey. M-am saturat de aglomeratie, de nesimtire si de rafturi devastate.

Si nici de Mos Craciun nu imi mai este drag. Nu sunt un Grinch, nu vreau sa spulber iluzii de copii. Dar...de cand stiu ce-mi va aduce, am renuntat la ideea de a ma mai entuziasma. E drept ca ma prostesc, cu tot felul de dorinte&aspiratii. Adevarul e ca...prefer sa fac eu cadouri pentru cei dragi. Asa ma simt implinit.

Poate suna a aberatie, a scriitura de om plictisit care le are pe toate. Nu e asa, insa. E o constatare cat se poate de trista.

PS: Mai stiu ca multi altii si-ar mai dori ceva, pe langa toate cele: un loc de munca. Sa le ajute Dumnezeu!

Bunici si chirpici

Au bunicii astia un dar de a spune lucrurilor pe nume care, pe mine unul, ma lasa fara replica. Poate ca limbarnita omului batran, nevorbit, ii face sa graiasca astfel de adevaruri.... Sau, poate ca se simt bine in fata nepotilor (ceea ce m-ar bucura foarte tare). Cert e ca vin, uneori, cu cate o bijuterie verbala, de i-as trece cu drag intr-o carte (inca) nescrisa a fabulelor bunicesti.

Avertisment: de data asta, nu vorbim despre Super Granny a' meu. Ci despre maia si papu' sotiei mele. Pentru necunoscatori, papu=bunic pe dulcele grai armanesc. Cum jumatatea mea se alipeste cu mandrie neamului, asa l-am preluat si eu: papu. Nu suna intr-un fel?

Sa revenim la scopul postarii. Asadar, anul trecut, intr-o vizita pe la ei, vorbeam despre cum ne e noua la Bucuresti. Cu suisuri si coborasuri, cu bune si rele, cu dor de casa sau dor de duca. Si asa mai departe.

Maia -desigur, mandra de nepoti - ne-o reteaza: "Eeeee....lasa, nu va mai plangeti! Ca noi o duceam mult mai rau cand eram mici, la tara. Nici n-aveam ce manca.... Mancam pamant! Mancam chirpici!"

Si de unde crezi ca vine REPLICA? De la papu. Papu cel tacut si mai mereu posomorat: "Da, da... De-aia avem noi cinci hectare, la tara, in loc de zece!"

Pam-pam!!!

La ce se gandea bunica-mea...

Acasa, la mama, la Constanta. Excursie de week-end. Se incheie vizita cu pupaturile si imbratisarile de rigoare. Bunica-mea simte nevoia unor adaugiri tip urari. Si incepe. "Sa va aveti bine, mama! Si sa aveti grija unul de celalat! Si...cum zice Mircea Radu, iubiti-va mult!"

Eu, de colo, mustacind un zambet: "Hai, ma maie, lasa-ma cu Mircea Radu! Daca iti place atat de mult de el, de ce nu-l iei acasa?". La care bunica-mea, in stilu-i consacrat: "Eeee, pai daca aveam vreo 40 de ani, il luam. Da' asa..."

'Viata e-n alta parte!'. Cu renul Shaggy as himself

Nu e titlu de film, ci un citat din marele clasic in viata zis si roberto. Adaugire la o stire. Cea de mai jos. Copy-paste de pe mediafax, I now bring you povestea renului Shaggy:

Un ren care şi-a pierdut coarnele a primit unele de rezervă pentru a apărea la festivităţi

"Renul Shaggy şi-a pierdut coarnele în timpul sezonului de împerechere, când acestea i-au căzut din cauza unei probleme hormonale, însă stăpânul său i-a făcut unele de rezervă pentru ca animalul să poată apărea la festivităţile de iarnă în Herefordshire, informează Daily Telegraph.

Coarnele lui Shaggy, un ren de doi ani şi jumătate, au căzut în urmă cu trei săptămâni.
Stăpânul lui Shaggy nu a vrut să dezamăgească sutele de copii ce vor veni la festivităţile de iarnă din Herefordshire, Marea Britanie, aşa că a confecţionat o pereche de coarne noi, din piele de iepure şi din resturi de coarne pe care le-a pierdut renul.

Trevor Hill, proprietarul animalului, a spus că Shaggy îşi pierduse încrederea în sine atunci când i-au căzut coarnele, însă cu cele noi oamenii nici nu-şi dau seama că sunt false.

"Shaggy este principalul ren la sania lui Moş Crăciun, în timpul festivităţilor şi mi-am dat seama că trebuie să fac ceva pentru ca el să arate corespunzător. (...) Am folosit vechile lui coarne şi puţină piele de iepure neprelucrată ce semăna la culoare cu cea a blănii lui", a explicat Hill.
"

Rugaciune-n gura mare

Da-le, Doamne, gura sa strige! Si slefuieste-le, rogu-Te, oscioarele, ca ma trezesc cu junghiuri de cate ori iau autobuzul! Il stii Tu: 135-ul ala care ba merge ca Sageata Albastras cand e sezonul mort si ajung prea devreme la destinatie, ba merge ca rama stearpa si nu mai ajung deloc.

Cam ca astazi, cand m-a mancat in fund ca pe mama lu' Zambilica sa-l aleg. Pe principiul ca e frig afara, ma-nfofolesc bine si merg pe jos in statie, iar in autobuz imi dau jos fularul si-mi deschei geaca. Nu ca la metrou, unde e sauna si trebuie sa fac striptease ca sa supravietuiesc!

Proasta decizie, Doamne! M-am simtit ca o "rosie" de la snooker, cea mai proasta si insensibila bila, lovita din manta in manta pana la destinatie. Gaura, in cazul ei, statia de la Iancului, in cazul al meu.

Asadar, rezumand, am fost inghiontit nedrept de urmatorii:

- un mos urat;
- un mos urat si prost imbracat;
- o femeie nu urata, ci foarte urata;
- o controloare cu mustata.

In primul rand, iarta-i, ca nu au stiut ce fac. In al doilea rand, Te informez ca niciunul n-a deschis, Doamne, gura sa zica: "pot trece si eu?" sau alte expresii oarecum umane, de genul
acesta.

Asa ca Te rog din suflet: mai lasa o data de la Tine si lumineaza-le neuronii, sa poata articula si ei o silaba decenta. Unge-le coatele cu Apidermin, sa alunece, nu sa intepe!

Si, daca tot nu binevoiesti a le da sapun, suplimenteaza, rogu-Te, locurile la tratament. Si lungeste-le perioada de sedere.

I'm in! Tu esti?

Recesiune?

De Craciun, primeam, de obicei, braduti. Sa-i punem pe birou, sa ne lasam cuprinsi de atmosfera. Anul asta, insa, iata cu ce ne-am ales:

Niste...ghivece. "Asta ca sa avem si de Pasti", zice unul dintre colegi. Nici bradul de la Coca-Cola n-a venit, inca. Ma ingrijorez.

LATER EDIT: Ma, stai asa, ca nu-i dracu' chiar negru. Imi sopti o blonda ca buruienile astea decorative se cheama Craciunite. Si vin din Mexico, unde...mai rar cu zapada. Oare monica o sti ceva?

Miroase a pute!

Ma...la voi la munca pute? In sensul ca, atunci cand vii de-afara si deschizi usa conservei in care trudesti pentru a-ti castiga existenta, te loveste un miros dubios? Caci la noi, in redactie, da. Tare, fu*u-i!

S-au reunit iz-uri de pizza, paste, ciorbe, basini si...Dumnezeu-dragutul stie ce altceva si parca o pun de un complot bacteriologic. Am fost pe-afara, sa-mi aerisesc creierul imbacsit de taxe auto si Stolojeni, precum si ochii zgaiti prea mult in display. Si cand m-am intors, parca a picat cerul pe mine. Parca cel mai toxic nor s-a descarcat asupra unei tinte uriase, cu subsemnatul post de bull's eye. Zici ca doar ce castigase un concurs:"100 de puncte daca-l nenorocim pe Calangiu!!!"

Partea proasta e ca suntem cu totii momai. Nu facem nimic! Doar ne plangem. Bine, asta si pentru ca vesnic se gasesc nemultumiti. Ba sunt din categoria infofoliti-pana'n-gat-care-urla-ca-e-prea-cald! Ba unii care dardaie de frig. Iar aerul conditionat livreaza en-gros temperaturi de neinteles, stimuland densitatea gazului care mai ca nu ne lasa inconstienti, odata inhalat.

Ok, fratilor, da' s-a gandit cineva la o cale de mijloc? Nu, normal, de ce sa se gandeasca?!? Las' ca durerea de cap trece cu Nurofen!

Deloc duios, modelul despre pictor gandea

MODELUL (pozand melancolic si simuland un vag interes pentru arta):
Hai Theo, mai ai mult? Pai...pe bune, ma, mi-e si rusine: se uita la mine ca babele schioape dupa 34, in zi cu ninsoare! Ii dicteaza hormonii: pe ea! Si da-i! Si da-i... Hellooooo! Theoooo! Mai lasi naibi hormonii aia?!?

Adica...eu credeam ca facem arta. Nu ca eu stau harta si-mi expun frumusete de trup fizic in fatza ta, iar tu, masculul alfa, nu esti capabil sa misti un deget. In sensul ca...sa si pictezi, nenorocitule! Nu sa misti altele! Ah...Uita-te la el! De ce te deschei la prohab, ma?!? Uita-te ma, la el! Aloooo! Lasa mutra de melc in calduri si picteaza acolo!

THEO (cu mainile murdare de tempera si ideile imbacsite de tot felul de pozitii de amor):
Moama, cum se uita la mine! Fac pariu ca ma vrea. Fac pariu ca privirea aia incetosata, de calcan nedumerit, musteste a dorinta. Da, iubito, da... O vezi si te trec fiorii, nu? Nu e deloc mica! Asa se face cand e frig in casa: flacara de la lampa scade in intensitate!

Deci... te fac un lapte batut mai incolo? Papusica mica...Afla ca n-am nimic de pierdut! Daca-mi iese combinatia, obraznicatura asta cu coc de savanta ceausista imi cade la asternut, la ceas de seara. Daca nu-mi iese....imi iese tabloul. Melancolie....Ce bine suna! Si...pana mea, in cel mai rau caz, contribui cu un post pe pitzipoanca. Si...hmm...sa nu uitam un amanunt esential: pe mine ma cheama ca pe o strada! Pe ea...o cheama maica-sa acasa de cate ori se face tarziu.

MODELUL (sensibil afectata de pozitia incomoda in care sta de aproximativ 2 ore si 14 minute): Na...fix junghiu' imi lipsea! Aaaaa....Operatia! M-a mancat pe mine sa ma sprijin in cot pe canapeaua asta. Am zis ca hai, ca student la Politehnica serios, ca pictor. Da'...uite-l ce face.

Theo! Lasi naibii laptopul ala? Alooo! Femeie dezbracata calling! Incredibil frate. Eu mi-arat maruntaiele si asta sta pe site-uri deocheate. Bine ca n-a aparut colegu' Matisse cu bicicleta, ca pe post de pinguin congelat ma gaseati. Doar nu credeati ca asta isi plateste gazu'? N-ati vazut ce mica e?

THEO (cu privirea sucita la 42 de grade, directia laptop): Asa Jenna! Asa, fetita... Ah, daca n-aveam de pictat! (cu voce tare) Ce faci, ma?!? De ce pleci?

MODELUL (cu dintii clantanind de frig si sutienul incheiat in viteza): B-b-b-aaaa....T-tu iti b-b-bati jjj-oc de mmmmine?!? Pppleeec!

THEO (cu patos, si sevaletul in aer): O, ramai, ramai la mine!

MODELUL (cu lipsa de eros si gata sa-si puna pardesiul de la Madame): Ba, baiatule, tu sa nu te iei de Mihai! Calca-te-ar tramvaiul! (jbuf! tranteste usa)

THEO (dublu click pe 'Jenna Jameson does LA, now available in HD'): Treaba ta, papusa! Tu pierzi plimbarea pe Pont Neuf, in Paris. Ia uite, ma, mi-a mie trebuit nud! Sa nu pictez io natura moarta cu lamai?!?

EPILOG: Theo, pe numele sau adevarat Theodor Pallady, a lasat tabloul asa, intitulandu-l chiar Melancolie. A fost la Paris, pe Pont Neuf si, cuprins, probabil, de furie, a pictat si Natura moarta cu lamai.

Blestemul modelului a prins viata: Theo a fost si este calcat de tramvai, zi de zi. 27 si 40 merg pe Bulevardul Theodor Pallady, din Bucuresti.

Despre model nu se stie mare lucru. O oarecare savanta din anii '70 si '80 i-a imprumutat coafura.

****

Precizare: nu am luat-o razna! Tabloul "Melancolie" al lui Theodor Pallady, poate fi vazut in perioada aceasta la Galeriile de arta Artmark. Aceasta poveste a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration .

PS: Multe multumiri lui dono. El m-a pus la treaba.

Machedon gay? No fuckin' way!

Am aflat care e culmea rusinii la machedoni: sa fie vreun tentacul al neamului.... gay! E, cum suna Machedon gay? Ca curu', nu?

Ar fi, saracul de el (saraca?) stigmatizat. In primul rand, batranii clanului l-ar blestema audio-video. In sensul ca i-ar zice formula magica DDM3DS (doua-de-mama-trei-de-sfinti) si i-ar arata, apoi, obscenitati, atat cat i-ar duce pe ei mintea.

Apoi, tinerii spitei l-ar trata cu fundul. Si nu ma refer aici la acel sens care i-ar, ma-ntelegeti, placea. Nooo....Ma refer la faptul ca nu l-ar mai considera de-al lor. Si stiti voi ce vreau sa spun. Plecand de la negarea acelei baze solide de

a) ruda cu Hagi
sau
b) ruda cu Becali

pe care si-o insuseste majoritatea, trecand prin interdictia de a mai participa la serate si culminand cu cea de a folosi produse traditionale home-made de cate-o maie priceputa: piperchi targasite, peturi sau pita cu pras. (am scris bine, vere?)

In fine, in caz ca bietul (biata?) ar vrea sa-si oficializeze relatia, n-ar avea nicio sansa. Nu vorbesc de casnicie, ca legea o interzice. Ci de-o logodna informala. Una pentru linistea sufletului sau... Pai ziceti si voi, cine-ar veni sa joace la agapa? Da' cine-ar canta? Poate Naomi sa fie o solutie...

Triplarea taxei auto, motiv de revolutie

Nu era nevoie, dar... m-am mai convins o data cum e cu romanul. Numa' cum a batut o boare de triplare a taxei auto si gata, revolutia se punea pe picioare. "Sa le dam la dinti, fratilor!" "Ne calca pe gat, sa iesim in strada!" " Huo!" "Nu ne cenzurati mesajele!"

Numai la noi, pe stiri vreo 8000 si ceva de indivizi au tastat in draci mesaje deloc pasionale in directia Guvernului Romaniei. Garla au curs flegmele si injuraturile si la colegii de la irealitatea. Si sunt convins ca la fel a fost si pe alte site-uri.

Pe scurt, "bietul" Calin-Fiara din poveste a avut frigiderele (cel de-acasa si cele de la Citroen) pline cu carne. Sunt convins ca poza lui a fost luata la tinta cu sagetile. I s-au aprins lumanari la MORTI, iar, de va avea proasta inspiratie sa isi faca aparitia in public, nu va scapa fara muraturi in mufa.

Dar...Dar...Dar... Dincolo de aberatiile lui Moto-man, nu pot sa nu ma crucesc de spiritul de turma pur mioritic manifestat de soferi. Fie ei samsari loviti unde-l doare mai tare pe voinic, fie oameni simpli. S-au aruncat cu totii, in cap, la comanda unui berbec.

Un individ cu capsa pusa care a pronuntat/ tastat cuvantul "revolutie". Stiti pana unde s-a ajuns astazi? Pe langa protestele propriu-zise, ca nebunii s-au tinut de cuvant. La o femeie care a scris ca a pierdut sarcina din cauza deciziei Guvernului Tariceanu. Deci....come on!

O bijuterie de cuvant

Ceva ce mi-a inseninat ziua. Pe Mihai Bravu, chiar dupa giratoriul de la Baba Novac sta scris frumos, pe drepta (sensul de mers spre Mc D's): bijuteria MATARANGA!

In caz ca cineva nu stie, ce e aia, sa apelam la prietenul dexonline.ro:

MĂTĂRÂNGĂ s. v. jurubiţă, membru, penis, pârghie, scul.

Asadar, luati aminte: unii chiar si-o trateaza ca pe o adevarata bijuterie! O freaca toata ziua pana-i dau luciu. O asorteaza si o fac cadou femeilor, care nu ezita sa o etaleze pe la urechi sau la gat....

Senzatii

In ordinea, numerelor de pe tricou, cel mai tare ma enerveaza cand...

...simt ca ma pish pe mine si n-am unde sa-mi golesc vezica;
...simt ca ma taie transpiratia de atata clocot stomacal si iar...n-am unde;
...ma strang/rod chilotii;
...ma gandesc la dinti si la dureri - aud, parca, in cotloanele mintii freza sinistra a dentistului si zambetul sadic al acestuia;
...ma strang/rod pantofii - senzatie pe care o incerc as we speak;
...stau langa cineva care miroase a transpiratie si nu se simte;
...si mai rau: imi vorbeste cineva care, parca, a inghitit un mort;
...aud zgomot de bormasina;
...mi se pare ca vad neclar subtitrarea unui film;
...cate-un centaur ma sicaneaza in trafic;
...imi spal masina si mi-o gasesc luata la tinta de sniperii din randul porumbeilor/pescarusilor;
...vad pe cineva scuipand pe jos;
...vad pe cineva aruncand hartii pe jos - cu variante: a. de la volan, b. din mers.

Olandeji, franceji, romani

In quest-ul meu dupa un intrerupator de-ala colorat de zici ca-i din lemn, intru intr-un magazin cu electrice. Intreb "Aveti?". Bineinteles ca n-aveau.

Interesanta mi s-a parut, insa, urmatoarea treaba. Un nene, patruns pe usa dupa mine, intreaba, la randu-i, gafaind: "Aveti olandeji? Daca da, vreau si eu doi. ". And i think to myself...nu "what a wonderful world", ci ce dracu' sunt aia olandeji? Si de ce se cheama asa? Adica...nu se punea problema unui act gay. Clar, venise dupa scule. Ok, dar ce tip de scule? Ce poate face un olandez?

Din acelasi ciclu de dileme existentiale: cheia franceza ...de ce se cheama cheie franceza? De ce nu exista o cheie romaneasca? Mai ales ca nici rivalii nostri prin traditie, bulgarii sau ungurii, nu se pot lauda cu astfel de branduiri din domeniul sculelor.

Sa ne dam pe Google, asadar!

Priviti si va minunati la ditamai freak show-ul. Numit, oarecum generic "Ce mai cauta omenirea pe Google ". Deloc general, insa. Statistica e din cea cea de-a treia zi a lui Undrea/Ningau, anul Domnului 2008.

who is victoria secret
yahoo down
rudolph the red nose reindeer
how old is heidi klum
yahoo not working
victoria secret fashion show 2008
victoria secret models names and pictures
men who look like old lesbians
drowned bride
yahoo problems

Buuuueeeeey, ca sa il citez pe prietenu' dono! Pai astea sunt probleme? Lumea se sufoca in plina criza, aia se omoara prin India, eu nu stiu ce cadou sa-i iau sotiei si voua va arde de Secretul Victoriei?

Pe care... il mai si combinati cu renul Rudolph, barbati care arata ca lesbienele batrane, Heidi Klum si o mireasa inecata. Perversilor! Bine ca nu va merge Yahoo!

Doare?

Mai jos, Florin din Pipirig alias Fernando de la Caransebes. Dumnezeu sa-l ajute!

Parfum de femeie

In general, sunt fan metrou. Cu fiecare statie parcursa, mai omor un drac care m-ar fi torturat in trafic. Nu-mi place, insa, un lucru: cand ma trezesc cu narile invadate de cate un damf de individ certat cu sapunul. La cutite, as spune. 

Ce te faci, insa, cand cand esti asaltat de doua armate?  Cea a jegului si a delasarii, condusa de un Leonidas invizibil si descrisa briefly mai sus si cea a exagerarii. Un brand consacrat de doamne si, mai ales, de domnisoare.

Care domnisoare nu numai ca vor sa afirme ca le au cu sapunul - intr-un mod igienic :) - dar vor ca lumea intreaga sa stie ca ele dau bani SI pe parfum. Sau pe deodorant. Sau pe tinctura de iasomie. Sau pe orice alta dracovenie pe care si-o toarna in cantitati industriale pe piele. 

Cam cum facu astazi o faptura blonda, prezenta in trecerea mea prin viata pentru aproximativ 10 minute. Prin flancarea lateral stanga pe care mi-a executat-o in metrou, la Unirea, m-a facut componenta a sandwich-ului inchis perfect de-un domn cu iz de bodega si dinti galbeni. 

Asa se face ca-ntr-o parte imi coclea a sudoare, in cealalta a....oroare.  Uita-te la iPod, uita-te in tavan, fa-te ca iti dai cu maneca la nas, nimic! Si daca nespalatu' ramane nespalat, de la femei chiar aveam pretentii.   Pai se poate, dragelor? Unde e sarmul prospetimii discrete si unde e invazia de ieftin si mult...