Sunt si mai multi ani de cand am mancat saorma adevarata, in Istanbul. Desfacuta elegant pe o farfurie, ornata cu orez fiert cum numai turcii stiu sa-l fiarba, nici prea moale, nici prea tare, cu carne de oaie condimentata, nu cu pui, cu ceapa rosie, piper, boia si un ardei iute dibace plasat intre rosii stropite cu putin ulei de masline. Costa numai un dolar. Se topea in gura si te imbata de satisfactie.
N-am mai regasit gustul. Nicaieri. Am retrait, insa acea senzatie de implinire care vine direct din stomac. Si asta pentru ca saorma mi-a gadilat, candva, placut existenta. Era perioada tumultoasa a claselor a 11-a si a 12-a. Anii de rebeliune. Inevitabil, intalnirile cu fete
"alunecau spre malul marii" (sunt nascut in Constanta, pentru cine nu stie) Si mai inevitabil, daca imi este permis gradul de comparatie, se terminau cu o portie sanatoasa de....saorma la galeriile Voiculescu. Pentru ca da, la Constanta, fetele nu se dadeau in vant dupa cine romantice si gesturi grandioase. Erau multumite cu o plimbare si o portie mica de saorma. Nici macar una mare. 40.000 de lei pentru ea, 80.000 pentru tine. Practic, 120.000 lei platiti in schimbul garantiei unei cuceriri. Cred ca le ametea aerul sarat, nu stiu ce se intampla. Da' ce le mai placea! Si ce imi mai placea! Pentru ca urma acel sarut-fulger cu gust de saorma dres cu putin Orbit. Ce sa zic...agitator de simturi. Incercati!
0 vociferari:
Trimiteţi un comentariu