Lasa-te purtat de....visul imaginatiei

Romania. Moldova, Romania. Vatra Dornei, Moldova, Romania. Practic, sunt speechless. Am in fata o multime de interpretari. De la Cartarescu, pana la echipe second-hand: Juve si Manchester (eu tin cu Inter si cu Arsenal, by the way). Sa te tot lasi purtat de visul imaginatiei.

PS: Culmea-culmilor: providerul pozei e un moldovean. Unul simpatic, insa. Thx, pasarica!

Singuri, spre Paradis

Mi-a venit greu sa cred. Drumul spre paradis trece prin... mall. N-am zis-o eu, ci un psiholog pus sa comenteze urmatorul fenomen: tot mai multi batrani isi omoara vremea holbandu-se la manechinele din vitrine, la preturi si la oameni. Caci da, este un fenomen. A carui explicatie m-a pus pe ganduri. "Aici au parte de bucuria sarbatorilor pe care nu o regasesc acasa...."

Spre rusinea mea, in fata faptelor crude am ras, initial. M-am gandit la acei "sacosari" pe care i-am identificat de pe vremea batranului Metro. Cu plasa de rafie in mana, studiaza preturile, stau pe banci la barfa, comenteaza pana si deplasarea verticala a firelor de praf, consuma produsele gratuite si intotdeauna iau acasa un teanc de pliante. Apoi, m-am gandit la cei care merg vara cu autobuzul doar pentru ca au gratuitate si pot respira aer filtrat de aparate. Deja nu mai e de ras, mi-am zis. Mi-am dat seama ca multi fac asta de singuratate. N-au cu cine vorbi, n-au cu cine rade, n-au cu cine plange. Ajung sa tipe, in loc sa vorbeasca, pentru ca intre patru pereti nu sta nimeni sa le atraga atentia. Pana si cozile exasperante sunt un produs derivat dintr-o nevoie de comunicare sugrumata. Mi-e mila de ei. Si-mi pare rau ca i-am judecat gresit pe cei mai multi.

Madalina de la BC7

Mi-au venit doi pusti la usa sa colinde. "Avem noua ani, nene!" mi-a precizat, mandru, unul dintre ei. Zic: "Bine, hai sa va aud." Incep: "Dom', dom' sa-naltam.". Cu mainile in buzunar, cu versuri sarite, cu voci de nemancati, cu capetele intoarse la zgomotele de pe scara - pandeau concurenta, desigur - isi termina treaba. Le dau 10 lei. Nu stiu daca am dat prea mult sau prea putin. Cert e ca au facut niste fete lungi, au cascat larg de tot ochii si au scapat in cor un "oaaaaaaaaa". Iar cel care a primit hartia, a frecat-o de barbie. Sa le fie cu noroc, am zis. Erau simpatici.

In plus, mi-au adus aminte de sesiunile de colinde "colective" la care luam parte. Incepute timid, cu un duo afon: eu plus frate-miu, in clasica tura doamna Petre-domnul Stan-machidonii de la apartamentul 20, soldata in medie cu 75 de lei (de pe atunci) de caciula si vreo patru bomboane invelite in staniol. Alea cu care tot impodobeam bradul. Prin clasa a sasea, a saptea, m-am prins eu ca "banii" adevarati se fac cu plugusorul, in gasca. Ne duceam cate 14-15 pe la usi. Bietii vecini faceau mari eforturi sa ne dea cate ceva. Dar...ne iesea figura si tin minte ca ieseam pe plus bine de tot dupa sarbatori.

Nimic nu s-a comparat, insa, cu un cadou primit pe neasteptate. Cantam tot "Dom, dom" la usa vecinei Madalina. Madalina de la BC 7, pe care o vedeam ca pe o zana. In realitate, avea mustata si a descoperit destul de tarziu epilatul axial. Semana, acum imi dau seama, cu Salma Hayek in "Frida". In fine, nu asta conteaza....In acea zi, eram primul in prag. Am uitat de versuri, bani, spirit de Craciun cand fatuca a defilat, prin spatele tatalui ei, in chiloti si tricou. Nu stia ca o armata intreaga, cu mine in frunte, o priveste. Aveam 12 sau 13 ani si m-am bucurat tare mult de acel Craciun. Inutil sa spun ca m-am indragostit instantaneu. Inutil sa spun ca mi-a trecut la fel de repede. Andreea de la mine din clasa era mai draguta.

Salam lacuit

M-am dus sa-mi astept jumatatea la coafor. Intelegeti voi: full option de Craciun, vizite, rubedenii care trebuie sa exclame "oaaaaa" cand te vad, etc. Sarim peste faptul ca "minuscula" sedinta s-a intins pe vreo patru ore si ne-a intarziat cu alte doua plecarea spre casa si trecem la subiect: domnul Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin.....Salam, nu Calinescu. Ei bine, acest biped manelist, de dimensiuni medii 1,70m, 90-100 kilograme si aspect de cotlet invelit in trening de firma cu floare de lotus - ofilita si jignita, cred - isi anunta, telefonic, prezenta. "Pentru o manichiura rapida", imi zice seful de salon, intrat in priza. Si-atunci aflu cum si de ce se poate sari peste programari. "Pai domnul Salam e client fidel. De cate ori vine, se lasa cu vanzare: ce e aia de pe raft? Fixativ. Vreau sase pentru nevasta-mea! Dar aia? E noul gel de la firma X. Sase si de-alea". Inutil sa spun ca un produs se da cu cel putin 75 de lei. Cat despre bacsis, acelasi sef de salon recunoaste: "Pai la o manichiura de 150 'jdamii el lasa un milion. Iar mie, ca i-am incasat banii, mi-a lasat cin'sute! Cum ii ia, asa ii si da!" Si uite-asa, jumatatea mea si-a asteptat frumos, randul, in timp ce australopitecul si-a lucrat cuticulele in doi timpi si trei miscari si a plecat cu o expresie-amestec intre zambet si guma mestecata din falca in falca, in unghi precis, cu gesturi largi.

Au gasit-o!

(@ CRT: thanks for da pic)

Spalati-va masinile! Cine stie cum va treziti... anchetati.

PS: Click pe poza, ca se vede mai bine!

Rider on the...snow

Cine s-ar fi gandit la un asemenea scurt metraj plin de savoare: un calugar din Arges a fost pedepsit de mai-marii sai ierarhici dupa ce s-a dat de-a berbeleacul, prin zapada, cu ATV-ul! Consemn la chilie o saptamana, a sunat deloc cuviosul verdict.

Parintele Gherasim-spaima soselelor, scapat doar cu cateva zgarieturi, sustine ca a prins o pojghita de gheata sub una dintre roti si a pierdut controlul jucariei. Supararea preasfintilor e mare insa: soferul iadului trebuia sa se afle la cumparaturi la acea ora. Nicidecum sa faca pe centaurul in saua ATV-ului inchiriat!

Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va urma. Hai ca m-am obisnuit cu limuzinele preotilor. Nici cu ATV-ul nu am probleme, cu atat mai putin cu scuterele si motoarele. Da' daca ma duc vara, la mare, si vad vreun "ninja" pe surf, nu stiu cum voi reactiona. Feriti-va, deci, de oamenii Domnului! Adica....nu le stati in cale!

PS: Domnu' Orban, luati aminte: parintele Gherasim n-a incercat sa musamalizeze accidentul. Stia ca o luna pupa doar orez, dar si-a asumat asta.

Revolutia mea

Ma gandisem mai demult la asta. Colegu' Pandaru mi-a luat-o un pic inainte cu postatul. Cititi-l, ca merita.

Revolutia mea... e una mai trista. Stateam la bunici. Nu la tara, din pacate. La Constanta, la zece minute de casa parintilor. Pe 21 seara, am prins, din zbor, o discutie in fata blocului. Se intamplase ceva la Timisoara. Nu retinusem exact ce, dar l-am intrebat pe bunicul meu. Mai ca nu m-a batut. "Nu mai spune nimanui! Nu e bine!", mi-a zis cand s-a mai calmat.

22 decembrie 1989 trebuia sa fie o zi oarecare. Era ultima zi din primul trimestru al clasei a doua. Am venit de la scoala si...nu mai stiu cu ce mi-am suparat bunicul - cred ca ma murdarisem pe haine sau ceva de genul asta - cert e ca nu m-a lasat afara, cu baietii. O ora mai tarziu, a venit intr-un suflet. Era gras si rosu la fata, cam cum imi inchipuiam eu ca trebuie sa arate Mos Gerila. "Hai afara, trebuie sa vezi si tu. Se schimba istoria!". Si...am iesit. Pe bulevard, masinile claxonau intruna. Am vazut steaguri cu stema taiata si m-am infiorat cand am auzit...."Jos Ceausescu!". Nu stiam ce se intamplase. Cineva mi-a spus atunci: "E Revolutie!"

22 decembrie a fost ultima seara cand mi-am vazut familia cu adevarat unita. Mi-o aduc aminte pe mama venita de la munca mai devreme cu vreo trei ore, mi-aduc aminte directul Televiziunii Romane, cu Petre Roman in pulover, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu , mi-aduc aminte cum cautam toti in dictionarul enciclopedic editia 1985 (pe care-l am si acum!) cuvantul "genocid", mi-aduc aminte de zilele urmatoare, cand mama ne ruga, pe mine si pe frate-miu, sa mergem numai pe burta in casa, ca e posibil sa se traga (apartamentul meu este la 100 de metri de o unitate militara) si-mi mai aduc aminte ca tata ne-a parasit. Ragusit si obosit (trasese cu mitraliera, la gara, in teroristi invizibili), mi-a lasat o cutie cu stilouri chinezesti , un carnet de la CEC si....mi-a spus ca trebuie sa se duca. Unde, am inteles abia dupa cateva luni...cand si-a refacut viata.

Woman always on top

Ma macina rau de tot controversele. Oare chiar nu mai poti respira de atata tiranie feminina? Sa va explic. Spot publicitar la radio (ABN-AMRO): "O femeie face, in medie, 17 cadouri. Un barbat, trei". Ba s-avem pardon! Faceti pariu ca nu-i asa?

In primul rand, hai s-o lamurim: despre ce interval vorbim, o zi, o saptamana, o luna, un an, un deceniu, o casnicie? Apoi...cum adica "un barbat, trei". DOAR TREI?!? Aoleooo, pai si-atunci ce inseamna discutiile zilnice (concretizate in favoare ei ) de genul "Iubi, daca tot mi-am luat pantofi, imi trebuie si o geanta! Si...niste bijuterii. Daaaaa' nu mai imi iau daca nu vrei." Sau "A venit una la munca cu niste bijuterii. Oricum, dam banii la sfarsitul lunii. Cum adica pe ce? Mi-am luat si eu ceva!". Astea, fratilor, nu sunt, oare tot CADOURI? Ca doar n-or folosi cardul lor! No fuckin' way! Pana la urma, nu iubim noi niste mici vampiroaice-escroace sentimental ? Pai!

A, s-o luam si invers? Da, ne fac 17 cadouri. "Daca vezi ce cravata ti-am luat, ramai masca. Cum de unde? De unde mi-am luat costumul si pantofii!". "Miroase bine parfumul asta, de-aia l-am luat. Oricum, crema cu care era la oferta n-o mai gaseam, si e mai ieftina asa, cu 5.000 de lei! (ca-n bani n-au invatat inca sa vorbeasca!)". QED

Vine Craciunul in orasul gri

Peisaj de iarna jegoasa in Bucurestiul bolnavicios. Zece dimineata. Autobuzul nu vine. Ninge rahitic. Desigur, zapada nu se asterne. Nu ca n-ar fi suficient de frig afara. Dar....orasul asta e total atipic: atunci cand fulguie, se fac baltoace. Iar stratul care se ingroasa e cel de noroi. In statia de autobuz de la Vitan (123, 135) vreo 12 fraieri - inclusiv subsemnatul - asteapta. Si tot asteapta. Autobuzul nu vine. Doua babe categoria dinte-gaura-lipsa-pauza trag din aceeasi tigara, pe rand, si mustacesc filosofic, gen "I know something you don't know". Dar eu stiu! Se amuza teribil de doi caini ramasi imbarligati dupa "a quickie" pe burta goala. Autobuzul tot nu vine. Peste drum, romanii dau buzna la Real. Mai sunt zece zile pana la Craciun, iar rafturile trebuie asasinate! E regula de baza. Toate masinile care trec, absolut toate, sunt jegoase. Toti soferii sunt nebuni la cap si nu cunosc notiunea de semnalizare. La stanga, la dreapta, oriunde. Nu exista. A! Vine, in sfarsit autobuzul. E plin si....fu***tu-i peisajul nu se schimba. 135 face dreapta pe Mihai Bravu. In jos, spre Vacaresti se sta bara la bara. Alte masini jegoase. Nu pot sa nu ma gandesc cu invidie...prieteneasca, la colegul remusica, in prezent la Monte Carlo. Bravo lui! Acolo, poate, Craciunul are culori. La noi este gri.

O mare gluma proasta

DE PUS REMINDER PE TELEFON: "Doamne, de ce m-ai azvarlit in tara asta????"

Intru la ovidiu pe blog si ma crucesc: o cursa Tarom pana la Baia Mare-n ungurime costa 350 de euro. De aceiasi bani, vezi Parisul sau Viena de Craciun si te mai si intorci. Spalat la creier, nu oricum. M-am convins: Romania nu e tara noastra, e o mare gluma.... proasta! Un scuipat aruncat la nimereala si fara pic de chef de un mare sugubat, care a zis sa asterna ceva pe harta intre bulgari, sarbi, ucraineni si unguri. Ceva de genul bucatii de noroi pe care o azvarli in wc-ul facut luna atunci cand iti cureti incaltarile. Sau...precum coltul de hartie igienica pe care, in trei cazuri din patru, il rupi gresit si-l arunci. Tot in rahat se duce, garantat!

Motto: "Sunt Jean Futachosu' si va fac pe toti!"

140 de cetateni tuciurii, cu pasaport/buletin/certificat de nastere de Romania, au fost expulzati via avion din dragutul oras al luminilor (Paris, daca mai aveti dubii). S-au intors ca pasarile calatoare, pe meleaguri natale. De dorul furaciunilor de altadata, mizeriei cu miros de mamaliga, dar si de dragul banilor primiti de la statul francez, numa-numa scapa dracului de ei. Adicatelea, 300 de euro pe cap mustacios de adult, 100 de euro pe capshor de puradel. Nu mai calculez cat inseamna asta la o familie cu 12 copii, dar....pe bune, cred ca mi-am gresit si etnia si vocatia. O fi rau sa canti la stele sub Turnul Eiffel? Sa spargi banii prin cafenele si sa te plimbi fluierand printre papagalii de francezi. Ca sa intelegeti, un exemplu elocvent. (thks Carmencita!)

Metroul parizian, primavara. O domnitza behaie-n receptor: "Attention, se-nchid usile!" In ultima secunda, se strecoara una bucata baragladina aschilopata, 45 de kile maximum, caucazian-rromanian, cu acordeon la gat. Incepe show-ul cu urmatoarele cuvinte "Sunt Jean Futachosu si va fac pe toti!". La minor si...da-i cu cantarea. O tinerica cu iPod in urechi il apostrofeaza, iritata "Arrete-toi, sa moara mama, ca ma bruiezi!". Si, na, belea, s-o vezi si pe-asta. Un domn iubitor de cultura o repede cum ca ce-are cu personajul! Asa e Parisul! Opinie sustinuta si de un sobor de tinerei, care-ncep sa dea din picioare pe ritmuri rromanesti. La final, toata lumea e fericita. Iar al nostru (ma rog, al lor) Jean Futachos pleaca cu euroii in buzunar. Iata cum
i-a facut!

What a wonderful world!

Si chiar e wonderful cover-ul asta dupa Louis Armstrong. Made by Katie Melua (fata cu "Nine million bicycles in Beijing", melodia din reclama ABN-AMRO ) "impreuna" cu artista ei preferata, Eve Cassidy. Amanunt: cea din urma - de care, sincer, nu prea auzisem - este moarta de mai bine de zece ani. Montajul face totul. Iar de sunat, suna...va dati seama singuri cum. Pe mine m-au convins.

Vibratii si suspine la OPC

Linia fierbinte a OPC-ului a vibrat azi, gadilata de doua plangeri care au mai spart putin din monotonie ( vezi clasicele "bu-hu-hu, s-a stricat", " e defect", "nu-mi inapoiaza banii dati in avans", "n-are, dom'le, nicio garantie", etc.)

Numarul unu. Un domn din Galati s-a smiorcait la telefonu' Oficiului cum ca pipitzele de la un hotline i-au trantit receptorul in nas pentru ca vocea lui nu prezinta garantii. Mai precis, suna ca un MINOR in calduri . Ofensat, individul - din pacate, nu-i stiu varsta - a cerut sa i se faca dreptate. Acumaaa, dac'o fi vorbit precum fratii Gibb (ha-ha-ha-ha-stayin' alive-stayin' alive) cred si eu ca l'or fi tuflit zanele. Alea sunt pretentioase, discuta de la Barry White in sus, au nevoie de romantism, nu de adolescenti carora le zboara hormonii ca satelitii.

Tot cu conotatii imbujoratoare, intra in scena plangerea cu numarul doi: o femeie din Sfantu Gheorghe a proclamat ofuscata cum ca o firma ce produce mezeluri deruleaza o "campanie indecenta". Adicatelea, pustii de fac sampling impart oamenilor prin magazine un formular cu intrebari & raspunsuri de genul:

"Cum faceti dragoste?"

cu variantele:

1. "Repede si des"

2."Repede si rar"

3."Rar, dar bine"

4. "Toamna si primavara".

S-o fi suparat pentru ca nu gasise varianta cinci, "Nu fuck" ?

PS: Pentru primu' pont, special thanks lui Pasarica - furnizor involuntar de cioace, prin insasi conditia lui de moldovean capos.
PPS: Pentru pontul doi, credits 2 mediafax.
PPPS: Domnu' cu hotline n-a fost luat in seama, oficial.
PPPPS: In schimb, domnii cu mezelurile au cam mierlit-o, daca se dovedeste ca au incalcat drepturile consumatorului.

Am zis eu ca Nick de la Backstreet Boys e un mare papagal!

Hmmmm, dupa ce am analizat bine interpretarea, m-am trezit cu dubii: dupa miscari si tipete, aduce cu Michael Jackson, nu cu Nick. Si pana la urma, nu e si ala un mare papagal alb? Sau, ma rog, nu isi dorea sa fie?

Jurnal de fotbalist. La Steaua care nu mai rasare.

Imagine surprinsa in timpul unei sedinte tehnice: "Ce inseamna faza atac-aparare? Eu nam deasta la Bemve"

JURNAL DE BLOG

7.30. Maica, mancatias, ce mahmureala! Mi-am zis ca nu mai beau chiar atat inainte de antrenament. Sase pahare de uischi (wi-schi? ) ie sufciente! Ce kkt, iar dau cu stangun dreptu de ma face carnatu ala de Lacatus "Bai p**a!". La cat dracu ne-a chemat azi? Noua? Hai cu imbracatu!


8.15 Trilema. Adica trei dileme. Sau doua. Sau una? Ma rog. Chestia ie ca...uare se asorteaza adidasii Lacost noi (uare asa so scrie sau o fi L'acoste?) cu plovaru marfa de la Naic? Si daca da ce fel de ciorapi imi pun? Diadora? Calvin Clain?


8.23 Trilema rezolvata. Mambrac numai in Adidas.


8.30 Am taiato. Bemveu ma primeste calduros, fata de cele 2 grade Cer Sus dafara.


8.55 Las leptopu, ca sa pun jambierele si ghetele. Ne vedem dupa.


10.00 Meditatie la antrenament: sami bag p**a daca am chef de ceva. Uare ce inseamna la Laca sa strangem pe extrema la jucatoru cu mingea. Adica scopu nu ie sa lovesti mingea. Ie so strangi? Ce drecu e aici? Din dragoste? M**uie Laca!


10.30 PS la meditatie: Surdu sia luat ghete noi! Uare o fi de-ala Zum de sapte milioane sau alea usoare de la Adidas? De pus rimaindar pe Nochia sami iau si io.


11.30 Am terminat antrenamentu in scarba. Nea pus sa facem ture de teren, ca si cum la meci chiar alearga vreunu. Bai nea Laca ne lesi? Salergi tu expiratule!


11. 35 Am facut dus direct pe piele si mam frecat cu sapunu Lorelai. Loreai. Loreal. Dracu, cum so zice. Ala primit de la sponsoru personal. Ma duc sa bag somn!


12.00 Sforai usor si ma bucur de o erectie prelungita. Hehee, iar am vise ierotice cu femei dezbracate de haine. Ie beibi! Ie!


15.00 De ce dracu suna ceasu? Aaaaa...pregatire tactica inainte de meci.
Fu**ui!


15.30 Casc in scarba. Mie scarba ma, pe bune!

15.34 Mambrac elegant. Trening Versace cu pantofi Bata. Ma spreiez cu aftarseivu ala italian greu de pronuntat. Ma urc iar in Bemveu cel mai calduros decat Mertanu.


16.00 Asta nea adus casete si mazgaleste ceva pe tabla. Ce dracu vrea sa zica ca io sa joc pendula, cand in spate la atacanti, cand sa urc si varf fals. Duamne, ce iexprimare! M***uie Laca!


16.15 Ce inseamna faza atac-aparare? Eu nam deasta la Bemve. Am scurta si lunga.


17.00 Bine ca sa termi...Aaaaa, shiet! Nu sa terminat ne pune un meci ca iegzemplu. Ie ala cu Sevilia. Ce bine am iesit la televizor. Hai cai marfa! da si reluarea, da?


18.00 Acum chiar ie gata. Ma duc sa mananc ca mie fuame. Azi tin regim: duar aripi de la Cheiefsi. Fara cartofi.


19.30 Ma spal si ma pregatesc de o noua iesire in oras. Descopar lumea si gagicile in general. Ascult manele hipop in Bemveu. Rimaindar: sami iau dracu ultimu sidiu cu Gutza ca ie belea.


21.00 In za clab, ie, ie, zici cas fifti sent cu gagicile astea de langa mine. Ba io joc la Steaua ba!


21.01 De ce nu mo baga nimeni in seama? Steaua, Steaua va zice ceva? Se pare ca nu. Iomi bag picioarele ma duc sa ma culc si de maine promit ca sunt atent.


21.02 Nu pot de maine, ca ie ziua la doua tarfe de pe Sergent Moise. Poimaine jur. Nea Gigi sami ajute!

De ma vedeti la metrou, nu-nseamna c-am ajuns rau!

Colegu' remusica fara frica m-a terminat astazi! Practic, sunt mai ros de invidie decat atunci cand vecinul Bogdan de la doi a primit bicicleta de ziua lui, iar pe mine m-a amagit tata cu rachete de tenis. Deci, atentie: omu' meu s-a dus, alaturi de fratiorii paunashi din lumea manelelor la o plimbare cu metroul. Da, da. ME-TRO-UL! Costi Ionita, Vali Vijelie, Dan Bursuc sau Liviu Pustiu' au lasat masinile balta si s-au dat ecologisti slash militanti pentru un trafic curat.

Sa nu le fie de deochi, am zis initial, cu mari dubii asupra modului in care au nimerit statia. Pastrasem drept rezerva varianta in care, in frunte cu rubensianul Costitza indivizii incercau sa-si marketeze existenta insignifianta. (nici eu nu ma credeam in stare de fraza asta! ) Si...surpriza: cam asta cred ca fu ideea, devreme ce - dupa ce au invatat ca smecheria aia de ti-o da la intrare (cartela) nu merge decat cu sageata in jos - si-au adus aminte ca detin fiecare cate "2-3 bucati bolizi" am incheiat citatul. Ba chiar, ca sa elimine confuziile cu muritorii de rand, unul dintre ei a inventat versurile din titlul post-ului. "De ma vedeti la metrou, nu-nseamna c-am ajuns rau".

In concluzie...folositi autobuzul! Riscati sa va poluati urechile, sa va incetosati vazul (cred ca de-asta venise Bursuc cu ochelari) si-n plus, sa va pierdeti printre sutele de mii de oameni care au devenit, brusc, ecologisti slash militanti pentru un trafic curat.

Craciunul sau Ziua Cartitei?

Vine Craciunul. Ceea ce nu poate fi decat foarte bine. Eu, insa, nu ma pregatesc de brad ci....de poluarea fonica. Practic, voi aculta, din nou, aceleasi melodii ce ne bantuie existenta de vreo doua decenii incoace. Iar asta nu poate fi decat foarte rau! Noi chiar nu mai inaintam in timp? O fi Craciunul un fel de "Zi a Cartitei", iar eu si cei ca mine un fel de Bill Murray?

Spre exemplu: am niste colege care asculta de vreo saptamana Mariah Carey - All I want for Christmas (wow!) si....vesnic young & gay-ul (cu ambele sensuri) George Michael, de pe vremea Wham. O stiti voi, aia cu Last Christmas + videoclipul de kkt in attachment. Ma strezeaza la culme treaba asta!

Acum, de ce sa fiu carcotas. Si mie imi placeau respectivele. Dar aveam 15,16 ani si visam la tot felul de Andree, Larise, Mirele sau alte vecine care, oricum, nu ma bagau niciodata in seama. Cred ca de-asta am si rabufnit acum!

In fine...oare oamenii nu stiu ca exista si ALTFEL de muzica de ascultat in preajma Craciunului? Ia incercati un "Holly Night", varianta Mahalia Jackson, pelicula alb-negru 1961, cum rezulta dupa un search pe Youtube. Sau, daca nu va place gospelul, si comparati colindele romanesti cu manelele, orice altceva. Cantat din suflet sa fie!

Nu din zapada de o Marie inca nesiliconata sau de un individ cu coafura si sexualitate dubioase, ce se ascunde dupa brad ca fata mare in fata...stiti voi cui, poarta trenci ca al lui Colombo si, in general, confunda Craciunul cu Valentine's Day. What the f***uck?

Groapa gropilor din Gropenia

Aseara, pe undeva prin Buzau. Acumaaa, ce sa zic: soferu' chior, de acord. Da' nici cu groapa nu mi-e rusine: ditamai nesimtita de 6 metri, nesemnalizata. Inca n-ati fugit din Romania?

Ploua infernal, iar eu asteptam...in masina.

Si ma jucam cu Nokia al meu. Iote ce a iesit:

De e e cerul atat de aproape?

Sunt optimist din fire. Nici prin gand nu-mi trecea ca o sa ajung sa scriu tocmai aici, in locul meu de refulare pozitiva, despre sinucidere. M-a marcat, insa, cumplit o scena care, sa zicem asa, mi-a trecut pe sub ochi astazi.

Parintii, sateni de pe langa Iasi, isi credeau fata de 17 ani disparuta. O certasera, dupa ce cheltuise 200 de lei de pe cardul tatalui, ca sa-si ia haine. Le dadeau informatii politistilor cand au auzit urlete dinspre padurea aflata in spatele casei. Au alergat intr-un suflet si, nici zece minute mai tarziu, au gasit-o pe copila spanzurata de un copac. EI AU GASIT-O, repet!!!! S-au prabusit, la cativa metri departare. Nu mai aveau glas sa isi strige durerea. Nu mai aveau aer sa respire. Era ACEL exemplu de drama muta pe care il cauta toti scriitorii. Cu bonus pentru mine si cei din preajma: ILUSTRATIA.

Am urmarit de doua ori scena si...mi-a venit sa plang, de fiecare data. Colega mea, C, mai "tare" ca mine in astfel de situatii, a simtit la fel. Ii arata imaginile lui robertescu si....avea lacrimi in ochi. O alta colega, A, a citit ce am scris despre asta si...mi-a trimis pe YM un mesaj: ii e groaza si mila. Nici macar nu le vazuse fetele personajelor.

Ceva mai tarziu, mi-am dat seama ca este cea de-a treia adolescenta care se omoara, in ultimele doua saptamani. O fata din Cluj s-a aruncat de la etajul 9, pentru ca avea datorii la camatari. Se imprumuta orbeste, ca sa ii dadea bani iubitului. Desigur, un idiot care si-a dat un alt lume si a pacalit-o. Alta copila, din Buzau, s-a aruncat de la sapte, parca, pentru ca parintii nu-i acceptau iubitul. Urmele mainilor ei s-au imprimat pe capota unei masini din fata scarii. Cum sa uiti asta? Acum, adolescenta din Iasi. Si ea cu un iubit deloc...iubit de parinti. Mi-e si groaza sa caut ultima statistica cu copii sinucisi. Ii revad pe toti (cel putin pe cei din ultimii trei ani) ca-ntr-o pelicula de mana a doua, regizata de un individ care decide ca personajului principal, care agonizeaza pe patul de moarte, sa-i treaca prin fata "filmul vietii".

Ce Dumnezeu, oare singura solutie pentru rezolvarea unor astfel de probleme este sinuciderea? De unde au copiii astia idei atat de puternice in cap? De ce sunt atat de slabi: e un capat de tara, un drum fara intoarcere, o drama atat de mare incat trebuie sa iti inchei socotelile cu viata? Si...de ce nu ii invata parintii ca nimic nu poate fi mai presus de propria ta existenta? NIMIC. Si nu, asta nu se cheama egoism. Se cheama pofta de viata, de iubire, de frumos... Mi-e mila de ei, dar nu-i pot intelege. Sincer.

La bradul laudat sa nu te duci. Punct!

Adica, de ce te-ai duce? Sa vezi bartamai schela aprinsa? Sa nu poti sa respiri? Sa risti sa ajungi terfelit acasa, eventual fara prietena, nevasta, amanta, bunica extaziata de atata lumina si culoare, copilul care inca mai crede in Mos Craciun, carduri si un pantof ? Cifra reala: 45 de plozi s-au ratacit in puhoiul plin de puroi de la Unirii! Alte 99.955 de suflete au respirat aerul imbacsit al vecinului de impartit coate, flegme si injuraturi.

A pupat si Bucurestiul nostru un "brad". Cu ghilimelele de rigoare. Amaratul, jegosul, infectul oras in care ne chinuim sa locuim si-a primit cadoul de Craciun. L-am primit si noi. Cu bratele deschise si axilele duhnind a transpiratie. La mocaciune, inainte! Ma intreb, oare cati dintre amarastenii care s-au nenorocit pentru un loc mai aproape de "cetina" mirosind a otel imputit au habar ca-n spatele magaoaiei e ditamai campania "Millenium". Mizez pe un 10%. Optimist si egal cu sansele portughezilor - care s-au pishat pe ea de organizare, by the way - de a-si face loc pe o piata care mai are putin si vomita.

PS: Pozele nu-mi apartin. Sunt trimise la mine, la munca de niste oameni care au avut de suferit in acea seara. Spre deosebire de altii, au si semnalat lucru asta.

PPS: "Bradului" i se da stingerea, la fel ca unui copil. Am trecut pe la Unirea pe 2 decembrie, la 1.30 noaptea/dimineata. Un schelet metalic negru se distingea pe fundalul reclamelor luminoase de pe magazin. Zero becuri aprinse. Economia rulzz!